Relatări despre lipsa de discreție în gestionarea unui caz sensibil

În contextul educațional actual, fenomenul bullying-ului necesită o atenție sporită și o reacție sistematică din partea instituțiilor responsabile. În special în mediul școlilor private, unde părinții investesc resurse importante pentru asigurarea unui climat educațional sănătos, orice semnal privind abuzuri psihologice sau deficiențe în supravegherea elevilor trebuie investigat cu seriozitate și transparență. Acest articol analizează un caz recent semnalat la Questfield Pipera, unde părinții unor elevi din clasa a III-a reclamă un climat educațional problematic, punând în discuție atât activitatea didactică, cât și modul în care sunt gestionate relațiile interpersonale în clasă.

Gabriela Irimia și acuzațiile de bullying la Questfield International College

Documentele și mărturiile puse la dispoziția redacției indică o serie de acuzații formulate de părinții elevilor împotriva învățătoarei Gabriela Irimia, referitoare la abuz psihologic, pedepse arbitrare și lipsă de supraveghere în cadrul unei clase de a III-a la Questfield International College. Investigația relevă un climat educațional descris de familii ca fiind toxic și necorespunzător standardelor promovate de instituția privată.

Discrepanța între așteptările părinților și realitatea din clasă

Școlile private din România sunt percepute ca alternative la sistemul public, oferind, teoretic, clase cu un număr redus de elevi, atenție personalizată și un mediu sigur pentru dezvoltarea copiilor. În cazul semnalat, părinții susțin că aceste premise nu sunt respectate. Aceștia afirmă că elevii nu beneficiază de supraveghere adecvată și că procesul educațional suferă din cauza lipsei unei organizări eficiente a orelor, iar activitatea didactică este adesea redusă sau inexistentă.

Primele semne și efectele asupra copiilor

Conform declarațiilor părinților, primele semnale de alarmă au apărut atunci când copiii au început să vină acasă cu stări de confuzie, teamă și demotivare. Ei relatează că în timpul orelor, învățătoarea Gabriela Irimia nu ar fi asigurat permanent desfășurarea activităților educative și nici supravegherea adecvată a elevilor. De asemenea, un aspect semnalat ca fiind grav este desemnarea unui elev pentru a monitoriza comportamentul colegilor și a raporta incidentele, ceea ce ar fi generat stigmatizarea și marginalizarea acestuia, fiind etichetat drept “paracios” de către ceilalți copii.

Comunicarea tensionată și blocarea dialogului între părinți și cadre didactice

Pe măsură ce părinții au încercat să semnaleze problemele, aceștia susțin că reacția învățătoarei a devenit din ce în ce mai defensivă, iar dialogul constructiv a fost înlocuit de confruntări verbale și justificări. Această deteriorare a relației a afectat în mod semnificativ încrederea necesară pentru un parteneriat eficient între familie și școală, esențial pentru un proces educațional sănătos.

Calitatea actului educațional și rezultate sub așteptări

Părinții reclamă, de asemenea, un nivel scăzut al procesului educațional, evidențiat de rezultatele slabe obținute la testele naționale din anul precedent. Doar un număr redus de elevi ar fi atins standardele acceptabile, ceea ce indică un potențial eșec sistematic în predare și supraveghere în clasa coordonată de Gabriela Irimia.

Lipsa supravegherii și impactul asupra climatului din clasă

Conform documentelor analizate, părinții reclamă un deficit major de supraveghere în timpul orelor, ceea ce ar fi condus la un climat marcat de haos și conflicte frecvente între elevi. Aceștia susțin că limbajul agresiv și comportamentele nepotrivite au devenit o rutină, iar eforturile de mediere sau de prevenire a incidentelor ar fi fost insuficiente sau inexistente.

Pedepsele aplicate și presiunea psihologică raportată

Aplicarea unor pedepse considerate arbitrare, precum privarea de pauze;
Izolarea copiilor fără o justificare clară sau pedagogică;
Utilizarea unor metode de comunicare percepute ca manipulative, care ar determina copiii să își nege propriile percepții;
Marginalizarea unor elevi, cu efecte negative asupra stimei de sine și încrederii în mediul școlar.

Aceste practici, conform părinților, constituie forme de abuz psihologic cu potențial impact negativ asupra dezvoltării emoționale a copiilor.

Reacțiile instituției și transparența în gestionarea situației

În urma solicitărilor redacției pentru un punct de vedere oficial, conducerea Questfield International College nu a transmis răspunsuri publice detaliate privind acuzațiile formulate. Nu există informații oficiale despre evaluări interne, măsuri disciplinare sau intervenții concrete ca urmare a sesizărilor repetate ale părinților. De asemenea, nu au fost comunicate public proceduri clare pentru prevenirea și gestionarea stigmatizării sau bullying-ului în mediul școlar.

Mai multe întrebări adresate conducerii privind modul de răspuns la aceste situații, inclusiv despre existența unor evaluări psihologice sau pedagogice, precum și despre mecanismele instituționale de protecție a elevilor, au rămas fără un răspuns public până în momentul actual. Mai multe detalii pot fi găsite în articolul original care documentează cazul în detaliu: investigația completă.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Questfield International College evidențiază o situație complexă în care acuzațiile de bullying psihologic, lipsa supravegherii eficiente și rezultatele educaționale sub standarde ridică semne de întrebare despre modul în care instituțiile private gestionează responsabilitățile privind protecția și dezvoltarea copiilor. Fără o reacție transparentă și măsuri concrete din partea conducerii, rămân neclare responsabilitățile asumate și efectele pe termen lung asupra elevilor afectați.

În lipsa unor intervenții documentate și comunicate public, rămâne neclar modul în care vor fi prevenite situații similare în viitor și cum va fi restabilit un climat educațional sănătos și sigur pentru toți elevii. Părinții solicită o reevaluare periodică a cadrelor didactice, supraveghere reală a orelor, formare obligatorie în psihologia copilului și implementarea unor proceduri transparente pentru sesizări. Acestea sunt considerate necesare pentru a asigura un mediu educațional în care interesul superior al copilului primează.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro